la altii cum se poate?

Minunati-va! In timp ce noi n-veam nici medicamente pentru pacientii umani, ce sa mai vorbim de aparatura medicala macar moderna, ambulante prea putine si un 112 pus acolo doar sa fie ( ca nimeni nu s-a gandit sa puna si localizare pe el, si oricum te taie aia de zece ori pana iti raspunde cineva ), uite ca americanii macar atata bun au facut: o masinuta de interventie speciala pentru cazuri de criminalistica veterinara. Bine, nu ca ASPCA-ul ar fi fost fondat in 1866! Nu ca ar exista o politie a animalelor mult mai competenta si mai curata decat toata politia "umana" europeana pusa cap la cap...Dar noi sa fim sanatosi, ca de animale are cine sa se ocupe! Sa mai sper inca la asa ceva in patria-muma?
Sa lasam la o parte ca nu avem o institutie care sa se ocupe de identificarea si pedepsirea cazurilor de cruzime impotriva animalelor, treaca si asta ( desi mi-e greu s-o accept), sa trecem cu vederea si asa-zisele organizatii care sug fonduri si donatii de la visatori, sau centrele de ecarisaj in care cainii sunt pusi toti laolalta, mici si mari, femele si masculi, bolnavi si sanatosi, unde sunt lasati sa moara de foame, iar "excesele" sunt parlite cu var nestins in gropi comune. O problema complicata porneste de la premise simple. Cine sunt adevaratii vinovatii? Idiotii care nu stiu ca femela+mascul ( caini sau orice ) = pui, pui pe care ii arunca in strada "sa se descurce", babele care din nemasurata mila hranesc toti maidanezii, fara sa stie ca burta plina si trai bun= pui, pui care iarasi "se descurca" si incurca cu cate o muscatura trecatorii neavizati. Ce sa mai zic de alti idioti, care, desi n-au mancare nici pentru ei, isi iau acolo un caine in curte si se asteapta sa traiasca cu apa de ploaie si frunze! Si nu in ultimul noi, toti, care vedem astfel de scene in fiecare zi si nu facem nimic...de parca am avea la cine sa ne plangem. Si astfel se inchide cercul vicios.
Link-ul va poate arata calea spre o lume pe care eu o consider civilizata ( si nu ma refer strict la americani, ca o fapta buna nu le spala pacatele. Dar asta e alta discutie...)


http://www.aspca.org/site/PageServer?pagename=cruelty_letterfromed

Die Hard...sau cum scapa iar Bunicutza

Respecatabilul domn Ion Iliescu a fost astazi scos de sub orice acuza privind implicarea pe care, cica, (n-) a avut-o la mineriada din iunie 1990. Si mai apare si (alt respectabil domn) Gelu Voican Voiculescu sa spuna ca toata aceasta acuzatie e de fapt "o rafuiala" cu PSD-ul si o aberatie, asa cum ar fi " sa ne acuze Ceausescu ca am iesit in strada"! Pai bravo, mama, asa faceti voi democratie, pe cocoasa studentilor? Si tot crezul socialist se rezuma la pungi de zahar aruncate la pensionari sau la mici pe gratis?
Dar sa incepem cu inceputul. Pe 22 aprilie 1990 s-au trezit niste "golani" sa iasa in strada, mai exact in Piata Universitatii, si sa afirme ca de fapt comunismul nu a fost eradicat, ci doar rebotezat, ca Bunicutza nu-si face treaba si ca, mai mult, ii tine pe langa ea pe fostii nomenclaturisti. Pai, inafara de nume, nu se prea schimbase nimic: opozantii Bunicutzei erau inlaturati sau chiar deportati, media era inca sub controlul partidului, regele Mihai avea interdictie de a intra in tara ( sounds familiar? ). Eh, si asa a tinu-o "golaneala", pana la 13 iunie a aceluiasi an, cand Bunicutza n-a mai rezistat, confruntat cu adevarul, si a chemat asa-zisele forte de ordine si...pe mineri ( sa ne amintim ca asta planuia sa faca si Ceausescu la revolutia din 1989, daca nu l-ar fi "tradat" muncitorii timisoreni si brasoveni), chipurile sa refaca florile din Piata distruse de corturile "golanilor". Dar cum de la plantat floricele la impartit bate pe cocoasa e doar un mic pas, "cei ce muncesc si nu gandesc"( ei au zis-o) s-au pus repede pe pacificat Bucurestiul. Si, in frunte cu Miron Cozma ( un alt prea-stimabil care a reusit sa fuga de mana fooaarte lunga, dar cam alunecoasa a Justitiei romanesti ), au recucerit Capitala si au redobandit democratia castigata cu atata greutate, in data de 14 iunie al anului de gratie 1990. Bine, asta dupa vreo 750 de raniti mai tarziu, ca morti nimeni nu stie nimeni cati au fost ( numarul variaza de la 6 la 100 ), dupa ce au vandalizat Facultatile de Geologie, Litere si alte "cuiburi de intelectuali". Si cum minerului ii sade bine cu bata, au mai vizitat Bucurestiul de vreo 3 ori. Nu ca asta ar fi dus la exodul multor tineri spre tari mai calde ( din punct de vedere democratic ) sau la deteriorarea grava a imaginii externe a Romaniei...Cat despre pedepsirea vinovatilor, sa ne multumim cu cei 10 ani facuti de Miron Cozma, ca mai mult nu vedem.

sfat pentru necunoscatori

Fara sa intru in detalii despre film ( thumbs up Eddy! ) , uite o bucatica ce mi-a placut la nebunie. Cine are ceva de invatat din asta...sa invate. Asta e , ne place sa fim mintite frumos.

cut class, not frogs

Astazi am omorat o inima. A bagat in ea clorura de potasiu si am omorat-o. Am injectat-o cu adrenalina si am omorat-o. Am supus-o socurilor electrice si am omorat-o. Mi-a placut, am fost fascinata. Dar a fost o simulare virtuala. Altfel n-as fi simtit multumirea de acum. Imi pare bine ca s-a renuntat, macar partial, la metodele clasice in care broasca era spinalizata, fiind un martor mut si inert la propria sa moarte. Si nu, nu e "doar o broasca"! Asta spun si cei care-si cotonogesc caii pana ii omoara "e doar un cal", sau cei care joaca fotbal cu o pisica in scara blocului "e doar o pisica". Cine spune ca iubeste animalele le iubeste pe toate. Nu spun ca ar trebui sa facem crescatorie de tantari sau de sobolani doar de dragul artei, dar macar sa le respectam dreptul la viata. Sau pur si simplu sa le toleram, acolo unde ne permit minimele norme de igiena. Lucrarile de licenta la medicina( veterinara) inca se fac experimentand aceleasi si aceleasi parazitoze, toxiinfectii sau altele pe animale, desi exista sute de topuri care prezinta in detaliu evolutia acestor afectiuni. Animale chinuite din cauza lenei si a lipsei de inventivitate a asa-zisilor doctori. Nu acesta este sensul stiintei, nu batand pasul pe loc cand de fapt stiinta ar trebui sa evolueze, sa rezolve probleme de actualitate si, cu atat mai bine, de viitor. Mi se pare a fi nu doar o palma data adevaratilor oameni de stiinta, cat si cruzime impotriva animalelor.

ce am vazut azi...

Intorcandu-ma de la facultate cu troleibuzul, ma uitam pe geam, cum fac de obicei, la oamenii de pe strada. Imi place sa le observ expresiile, sa ma intreb la ce se gandesc, unde au fost si unde se duc , ce impresie le induc eu cand ma vad fugitiv uitandu-ma la ei intr-o statie...Dar azi am incercat un sentiment nou. Nu am vazut decat figuri sterse, plictisite, oameni urati sau uratiti de griji si de rutina, trasaturi distorsionate si corpuri convulsive (poate si frigul avea ceva de zis aici), ochi fara expresie. Purtau haine ponosite, in culori pamantii, parca incercand din rasputeri sa se piarda in aerul incetosat de iarna. Mergeau greoi, impiedicat, parca mai mult impinsi de la spate de vant, fara sa schiteze vreo urma de vointa. Iubiti care se tineau de mana, dar atat de departe unii de ceilalti, fara sa schimbe vreo vorba, fara sa caute privirea celuilalt. Tineri ca mine pareau atat de batrani, batranii pareau simple umbre tarandu-si oasele de colo-colo, pana si troleibuzul, unul vechi de altfel, se misca de parca am fi fost la o procesiune funerara. Azi am vazut o singura fiinta, o vecina de-a mea. M-a vazut cand a urcat in troleibuz si a zambit. A fost un zambet sincer, cald, viu. Unica figura draguta pe care am vazut-o azi. Am aflat ca nu mai suntem vecine, s-a mutat in Marasti, singura persoana pe care o cunosteam din tot blocul meu, exceptandu-l pe presedintele de scara si pe tipul care are buticul de la parter. Dar a fost de ajuns ca sa ma trezeasca. Stiu ca nu asta e realitatea, dar, si fara a cadea in capcana generalizarilor, asta am vazut azi...palide crochiuri de oameni.

o mica pasiune de-a mea

Marele Ciobanesc Elvetian (Greater Swiss Cattle Dog/Grosser Sweizer Sennenhund) este reprezentantul cel mai mare si mai vechi al familiei de Sweizer Sennenhund, originara din Muntii Alpi. Se considera ca acesti caini provin din Mastifful Roman, introdusi in acea zona acum mai bine de 2000 de ani. Aceasta rasa a fost initial folosita pentru carat, de unde i s-a tras si numele de " calul saracului". Marele Ciobanesc Elvetian a contribuit la formarea St.Bernardului, iar cand popularitatea acestuia din urma a crescut tot mai mult, primul a fost impins spre uitare si extinctie. O autoritate in rasele Sennenhund, Dr. Albert Heim l-a redescoperit in 1908 in timp ce juriza un concurs chinologic. Acesta a promovat rasa si a incercat sa convinga oamenii sa inceapa programe de reproductie. Raspunsul a fost entuziast si in consecinta rasa a fost restabilita. Este totusi inca o rasa rara, chiar si in Elvetia, desi recunoscuta de catre asociatiile canine mondiale. In Romania nu exista nici un exemplar!
Marele Ciobanesc Elvetian este un caine sigur pe el, vigilent si cu un puternic instinct protectiv, insa niciodata agresiv. Este prietenos si grijuliu fata de copii si tolerant fata de alte animale, inclusiv alti caini. Desi teritorial, este prietenos cu cei pe care familia ii accepta, insa trebuie introdus noilor veniti. Este un caine de paza vigilent si curajos, care va latra la intrusi sau la orice sunet ciudat. Se considera un membru al familiei, alaturi de care vrea sa petreaca cat mai mult timp. Maturizarea, atat fizica, cat si mentala, este lenta, "copilaria" intinzandu-se pana la 3 ani.
Marea mea placere ar fi sa vad acesti caini extraordinari si in Romania, iar mica mea pasiune ar fi sa am si eu un aport in acest demers, mai exact o canisa de Mari Ciobanesti Elvetieni.